| 1.
|
ÎNSUS'IRE, însusiri, s.f. 1. Acţiunea de a-si însusi si rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinaţie. - V. însusi. Sursă
: DEX'98
( 17453)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNSUS'IRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere, învăţare. (~ unei meserii.) 3. v. asimilare. 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particula-ritate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însusietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui fenomen este ...) 5. v. calitate. 6. v. valoare. 7. ca-litate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 8. v. dar. 9. facultate, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) 10. dar, putere. (Are unele ~ miraculoase.) 11. v. facultate. Sursă
: Sinonime
( 189948)
- siveco |
| |
| 3.
|
însus'ire s. f., g.-d. art. însus'irii; pl. însus'iri
Sursă
: DOR
(255996)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎNSUS'IR//E ~i f. 1) v. A ÎNSUSI. 2) Trăsătură distinctivă; semn diferenţial; caracteristică; proprietate. /v. a însusi
Sursă
: NODEX
(340419)
- siveco |
| |
|
|